A román népi irodalom

Egy újabb Prezi-s bejegyzés. Az előző bővített, magyar változata. Nyolcadikosoknak is ajánlott.

Literatura populară

O mică prezentație despre doine, cântece, basme, balade.

A román nyelv eredete

A változatosság gyönyörködtett, ezért ezt a leckét a Prezi oldalán érhetitek el.

Költői nyelv

Az utolsó két Caracteristicile limbajului poetic 

Ambiguitatea este o trăsătură a liricii contemporane. A kétértelműség a kortárs líra sajátja. Ea este realizată fără încărcătură de figuri de stil, efort sporit de descifrare a înţelesurilor. A stílusalakzatok halmozása nélkül valósul meg.
A lehető legjobb példa efajta kétértelműségre a következő mondat: Reginam occidere nolite timere bonum est si omnes consentiunt ego non contradico. Ezt Merániai János esztergomi érsek írta híres levelében dodonai kétértelműséggel.
Ez a mondat magyarul így hangzik:
A királynét megölni nem kell félnetek jó lesz ha mindenki egyetért én nem ellenzem.

A szöveg kétféle, egymással ellentétes értelme csupán a vesszők alkalmazásával áll elő:
A királynét megölni nem kell, félnetek jó lesz, ha mindenki egyetért, én nem, ellenzem. (nem kell megölni a királynét)
A királynét megölni nem kell félnetek, jó lesz, ha mindenki egyetért, én nem ellenzem. (meg kell ölni a királynét)
Bővebben erről itt.

Expresivitatea se realizează atât prin figuri de stil, imagini artistice, prin topică şi prozodie, cât şi prin modul specific al fiecărui poet de a folosi materialul lexical al limbii. A kifejezőkészség a stílusalakzatok, művészi képek, szórend és a verselemek összefonódása a költő nyelvezet-használata tekintetében.
Érthetőbben: minden írónak,költőnek saját stílusa van. Ha egy fogalmazást kell írnod egy adott témában, teljesen más lesz, mint a padtársadé, pedig ugyanarról írtok. Más a szóhasználatotok, az elképzelésetek. Vannak írók, akiket szeretsz, szívesen olvasol, másokat ki nem állhatsz. Van, aki pörgeti az eseményeket, csak kapkodod a fejed (Veronica Roth, Jules Verne), mások pedig nagy hangsúlyt helyeznek a leírásokra, a részletes bemutatásra (Jókai Mór, Liviu Rebreanu, Fjodor Mihajlovics Dosztojevszkij).
Ha azt kéri a feladat, hogy mutasd be ezt a sajátosságot, keress olyan specifikus szókapcsolatokat, szóhasználatot, amivel nem találkoztál még. Ha ismertebb az író, tanultál már tőle, könnyebb lehet.

Sugestia este principala caracteristică a limbajului poetic simbolist, prin care, cu ajutorul simbolurilor şi al imaginilor artistice, este construit mesajul. A szuggesztió (sugalmazás) a szimbolisták sajátja. A szimbólumokon és költői képeken keresztül csak megvilágítanak gondolatokat, azok értelmezése már az olvasó feladata. Egy szimbolista soha nem mond ki konkrét dolgokat, csak sejtelmesen utal rá.
Nagyon jó példa erre Bacovia Plumb című verse. Itt találsz elemést róla.

Reflexivitatea este tendinţa de a filozofa pe marginea unei stări existenţiale
poetul se avântă în formule generalizatoare despre lume, viaţă, destin. A reflexivitás (visszahatás) a költő, író eszmefuttatása az élet nagy kérdéseiről, mint vilég, élet, sors, az élet értelme stb. Azért visszahatás, mert "saját magáról gondolkozik".
Példaként a magyar irodalomból Petőfi Sándor Egy gondoloat bánt engemet című versét lehetne említeni. A költő saját elmúlásáról elmélkedik, az élete értelméről.

Költői gondolat - művészi eszközök

Az előző bejegyzésben már találkoztál hasonló feladattal, de ezen csavartak egy kicsit. Ugyancsak a cím magyarázatára kíváncsiak, de két lényeges különbséggel: van szókorlát (annál se többet, se kevesebbet) és nem nagy általánosságban kíváncsiak a vers és a szöveg összefüggésére, hanem a művészi eszközök behatóbb ismerete szükséges.
 
Comentează, în 60–100 de cuvinte, ultima strofă a textului dat, prin evidențierea relației dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

A megadott vers: Vasile Alecsandri, Pe coastele Calabrei. A csillagozott szavak magyarázata megtalálható a vers végén.



Pe coastele Calabrei* vaporu-naintează
În unda luminoasă ce noaptea fosforează*;
El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin,
Şi luna, vas de aur, pluteşte-n ceruri lin.

În dreapta, pe-ntuneric, se-nalţă-un negru munte,
Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte;
Sehastru ce cunoaşte al globului mister,
El pare că din sânu-i azvârle stele-n cer.

În stânga e Carybda* sălbatică, stâncie.
Din zare se întinde o punte argintie
Pe care se îndreaptă vaporul legănat,
Ce calcă orizonul cu stele semănat.

Dorm valurile mării sub atmosfera caldă.
În baie azurie Sicilia se scaldă;
Şi-n umbră călătorul, ţintind ochii spre mal,
Aspiră-al Syracusei* parfum oriental.

* Calabria – regiune a Italiei meridionale
* fosforează – (înv.) luminează în întuneric, manifestă fenomenul de fosforescenţă
* Carybda – monstru acvatic care trăia pe o stâncă din strâmtoarea Messina; înghiţea uriaşe cantităţi de apă şi, odată cu ea, tot ceea ce plutea în apropiere
* Syracusa – port pe coasta răsăriteană a Siciliei
Ultima strofă a poeziei “Pe coastele Calabrei “ de Vasile Alecsandri prezintă imaginea Siciliei înconjurată de valurile mării. A vers utolsó szakasza bemutatja a tenger hullámaival körülvett Szicília partjait.
Cromatica tabloului este sugerată de epitetul “azurie”şi de personificarea “Dorm valurile mării sub atmosfera caldă”. A kép színességét az "azúr" jelző és az "A tenger hullámai alszanak a meleg légkör alatt" megszemélyesítés sugallja.
Imaginile vizuale se împletesc cu o imagine olfactivă: ”Aspiră-al Syracusei parfum oriental.”A látvány összeolvad a szaglási képpel: "Syracuza keleti illata felé törekszik".
Tabloul prezentat transmite o stare de linişte, de echilibru. A bemutaott kép nyugalmat, kiegyensúlyozottságot közvetít.
Prezenţa călătorului în mijlocul acestui tablou întăreşte această impresie. Azzal, hogy az utazó mindezen kép közepén áll, csak megerősíti ezt az érzést.
Versurile au rimă împerecheată, iar măsura este de 14 silabe. A verssorok páros rímmel és 14-es szótagszámmal rendelkeznek.

Vers címének elemzése

A következő felhívó szöveg ismerős lehet a nyolcadik osztály végén letett vizsgáról.

Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul poeziei date.

Mi is ilyenkor a teendőnk? Visszaemlékszünk, hogy tanárunk, tanárnőnk mit is mondott annak idején. Na, de ki az aki emlékszik?
Jöjjön egy kis reboot.

A vers, melyet megadnak legyen mondjuk a Noapte de iarnă George Topârceanu-tól.

(Ez csak egy részlet a versből. A teljes verset itt találod.)

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi...


Mivel ennél a feladatnál nincs megadva, hogy hány szóba vagy sorba kell beleférned, írhatsz többet, de nem ajánlom, hogy nagyon elhúzd. Három összetett mondat bőven elég.

Az első mondat(ok) meg kell határozza, hogy ki írta a verset, mi a címe, és ez a cím milyen szófajokból áll.
Itt valahogy így nézne ki: Titlul poeziei "Noapte de iarnă" de George Topârceanu este alcătuită din două substantive și o prepoziție. Titlul sintetizează conținutul poeziei. (A cím összefoglalja a vers mondanivalóját.)
A folytatásban egy pár szót ejtünk a vers hangultáról,  mondanivalójáról: Este descris un tablou nocturn şi hibernal, care sugerează discret, prin noapte şi frig,  singurătatea şi tristeţea eului liric în ipostază de îndrăgostit fără speranţă. Egy éjszakai tájképet fest le a költő, mely finoman sugallja a lírai én egyedüllétét, szomorúságát a reménytelen szerelemben.

Ezzel gyakorlatilag minden lényeges információt elmondtál, nem kell nagyon szaporítani a szót. A nagy gond itt is az, hogy mennyire sikerült megértened a szöveget. Erre csak egy tanácsom van így hirtelen: sokat olvasni, fordítani.

A vers/szakasz központi gondolata

A hatos feladat leggyakrabban a központi gondolatra kíváncsi. Ahhoz, hogy ezt megtudjuk, először is meg kell értenünk a verset, a szöveget, amit elemzésre kapunk. Legkönnyebben egy példán keresztül lehet elmagyarázni.

Mindenki számára ismerősen kellene csengjen George Bacovia Plumb című verse.

George Bacovia - Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar vestmânt --
Stam singur în cavou... și era vânt...
Și scârțiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig --
Stam singur lângă mort... și era frig...
și-i atârnau aripile de plumb.

George Bacovia -Ólom (fordította Szabo Aletta)

Mélyen aludtak az ólom koporsók,
Ólomvirágok és halotti leplek -
Sírboltban magunk voltunk... szelek jártak...
És sercegtek az ólom koszorúk.

Ólom szerelmem fordítva álmodott
Ólomszirmokon, és hívni kezdetem-
Egyedül álltam mellettem halottam ...
Hideg volt... lecsüng az ólom tollazat...
Forrás

Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spațial închis, apăsător, sufocant în care eul liric se simte claustrat. Az első versszak szavai egy zárt, nyomasztó, fullasztó környezetet írnak le, melybe  bezárva érzi magát a lírai én.
Se formează un câmp semantic al universului mortuar: "sicriele de plumb", "vesmântul funerar", "flori de plumb", "coroane de plumb". A használt szómező egy halott világot jelenít meg: "ólom koporsó", "halotti lepel", "ólom, virágok", "ólom koszorúk".
Aceste elemente construiesc un decor artificial în care, prin repetarea epitetului "de plumb", se creează impresia unei existențe fără sens și fără posibilitatea înălțării. Ezek az elemek, és az "ólom(ból való)" művészi jelző állandó ismételgetése, egy értelem nélküli, és a felemelkedés lehetősége nélküli létezést sugall.
Toate obiectele sunt marcate de împietrire, chiar și florile care exprimă de obicei gingășia și frumusețea lumii. Minden tárgy megkövült, és még a virágok is, mleyek máskor a szépséget, a törékenységet szimbolizálják, most halottak.
Verbul cu care debutează primul vers "dormeau" este o metaforă a morții care prin imperfectul formei sugerează un sfârșit continuu specific liricii bacoviene. Az első versszak kezdő igéje: "aludtak", a halál metaforája. Nem véletlen a befejezetlen mólt használata, hisz ez érzékelteti, hogy a végtelenről beszélünk.
În plus epitetul "adânc" insistă asupra profunzimii senzației de moarte, întărită ulterior prin repetarea simbolului "plumb". Nem véletlen a "mély" jelző használata sem, hisz ez érzékelteti az érzés intetnzitását, melyet csak fokoz az "ólom".
Eul liric este prezent într-o ipostază lipsită de orice inițiativă într-o însingurare totală: "stam singur". A lírai én teljesen egyedül van, elszigetelve, és nem is akar ebből az állapotból kitörni.
Unicul element ce creează impresia de mișcare dar produce efectele reci ale morții este vântul: punctele de suspensie îi adâncesc semnificațiile spre ideea de pustiire interioară. Az egyetlen elem, mely mozgást visz ebbe a mozdulatlanságba, a szél, de ez is hideg, tehát ugyancsak a halál metaforájaként értelmezhető. Az ismétlődő három pont a belső lepusztultságot, elhagyatottságot hivatott kiemelni.
Verbul "scârțiau" din ultimul vers întărește senzația de acută dizarmonie între eul liric și universul lipsit de viață, fără sens, terorizant. A "sercegtek" (csikorogtak) az első versszak végén megerősíti a diszharmóniát, mely fennáll a lírai én és a lélektelen, értelmetlen univerzum között.
Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera marcată sugerează nocturnul. Az időtényező nincs feltüntetve, de a hangulatból arra következtethetünk, hogy esteledik.

Ez egy nagyon részletes, beható elemzése az első versszaknak. Amikor csak néhány szó áll a rendelkezésedre, törekedj arra, hogy a leglényegesebb, legfontosabb információkat közöld csak.
Később, a szimbolizmusnál még lesz szó erről.

Stílusalakzatok

A szépirodalmat azért hívjuk "szép"-nek, mert sokkal változatosabban, szebben fejezi ki a gondolatainkat, mint ahogy mi tudnánk a hétköznapi szóhasználatunkkal. A leggyakrabban ez a szépséget a stílusalakzatok, stíluseszközök, szóképek, alakzatok használatával éri el a szerző.
Románul ezek a

Figuri de stil

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele.

A művészi szövegben a szemléletesség és hatásosság eszközei a szóképek, amelyek csak az adott szövegben funkcionálnak képként.

A román nyelvben három nagy csoportba sorolták őket: betűk szintjén létezőkre, szótani (alaktani) és mondattani és értelembeli alakzatokra.

1. Figuri de stil la nivelul literelor 
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale.

Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun prinț mai tânăr când trecea.

Nunta Zamfirei, G. Coșbuc

Alliteráció: a szó eleji mássalhangzók összecsengése kelthet kellemes, andalító és félelmetes, rémisztő hangulatot, a mássalhangzók fizikai tulajdonságaitól függően.
 
Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect sonor.

Toate păsările dorm,
Numai una n-are somn.

În grădina lui Ion, din folclor

2. Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic  
Repetiția constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului.

Ismétlés: 2 fajtáját ismerjük, az egyik amikor a szavak, szószerkezetek változatlan formában ismétlődnek, a másik az, amikor csak a szótő ismétlődik.
Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare.

Felsorolás: nem rokon értelmű szavak azonos mondatrészi helyzetben való szerepeltetése tartalmi erősítés céljából.

 

Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumit termen.
A szórend megfordítása akkor szükséges, ha szeretnénk valamit kihangsúlyozni.
Nem mindegy, hogy:

Pisti este jön. vagy
Este jön Pisti. vagy
Jön Pisti, este.

Mindhárom mondattal látszólag ugyanazt mondom el, de mást hangsúlyozok.

Interogația retorică (költői kérdés) este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns, acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț.

Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?

Invocația retorică (költői felszólítás) este o rugăminte adresată divinității, muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor.

Cum nu vii tu,Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei

Scrisoarea III, Mihai Eminescu
 
3. Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt
Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen. Dar nu se poate scrie decât sub forma epitetului personificator pentru a se alătura figurii de stil.

Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii“.

Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopții moartă

Melancolie, Mihai Eminescu

Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului.

Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie însușiri umane.

Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat, mărind sau micșorînd, trăsăturile unei ființe, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.

Gigantică poartă-o cupolă pe frunte

Pașa Hassan, G. Coșbuc

Antiteza este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații.

Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;
Ea o inima de aur – El un suflet apostat.

Înger și demon, M. Eminescu

Forrás1, forrás2

A vers elemei

Ha ránézünk egy versre, legtöbb esetben egyértelmű számunkra, hogy verset olvasunk. Milyen tulajdonságok alapján ismerünk fel egy verset?

Particularități prozodice (elemente de prozodie)


Prozodia este parte a poeticii care se ocupă cu studiul versificației.

Versul este unitatea de bază a prozodiei. Un grup de cuvinte cadențate după anumite reguli, formând împreună o unitate metrică, un rând al unei poezii.

Poezia este alcatuită, în mod obișnuit, din mai multe versuri, de obicei grupate într-o strofă.

Strofa un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general desparțită printr-un spațiu grafic de alte unități de același fel.

După numărul de versuri, strofa poate fi: monostih (monovers, un vers), distih (două versuri), terțină sau terțet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextină (șase versuri), polimorfe (de șapte, opt, nouă, zece, unsprezece sau douăsprezece versuri) septet, octava, nona, decima.

Refrenul este un cuvânt, vers sau o grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei după fiecare strofă) spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic.

Rima: potrivirea sunetelor finale din două sau mai multe versuri începând cu ultima vocală accentuată.











Categorii de rime: monorimă, rimele împerecheate, rimele încrucișate, rimele îmbrățișate, rima interioară (rimează cuvintele din interiorul versului). Versurile fără rime se numesc versuri albe sau versuri libere (în poezia modernă).


Ritm: armonia ce rezultă din așezarea simetrică a silabelor accentuate și neaccentuate în vers. Cea mai simplă unitate ritmică în vers este silaba.
În versuri, silabele accentuate se succed regulat, după același număr de silabe neaccentuate.


Un grup de silabe accentuate și neaccentuate care se repetă în vers formează o uniate ritmică numită picior metric.
Picioare metrice:
bisilabice: troheul, iambul
trisilabice: anapest, amfibrah, dactil
tetrasilabic: coriamb.
Măsură numărul de silabe din care este alcătuit versul. Este mai mare în poezia cultă decât în cea populară.

A lírai én

Az 5-ös feladat leggyakrabban a lírai énről szerzett tudásunkra kíváncsi.

Eul liric

Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. De obicei, discursul genului liric este la persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului.

A lírai műben a lírai én saját belső világát, érzelmeit, hangulatait, élményeit, gondolatait, tapasztalatait írja le. Az ábrázolás középpontjában tehát a lírikus énje, önmaga, személyisége áll.

Mărci de identificare a eului liric

 -Verbele la persoana întâi singular;
-Pronumele personale, reflexive, posesive, de întărire la persoana întâi singular;
-Adjectivele pronominale posesive la persoana întâi singular;
-Dativul etic;
-Pronumele deictice (demonstrative de departăre - acela, de apropiere - acesta)
-Adverbele deictice (aici, acolo, acum, atunci);
-Verbele la imperativ (evidențiază în primul rând prezența instanței referențiale și în al doilea rând, în mod indirect, prezența eului liric);
-Substantivele în vocativ (evidențiaza în primul rând prezența instanței referențiale și în al doilea rând, în mod indirect, prezența eului liric);
-Linia de pauza și punctele de suspensie, marchează o pauză afectivă, semn al prezenței eului liric;
-Enunțurile exclamative, interogative, imperative;
-Interjecțiile;
-Inversiunea (topica afectivă, prin care eul liric privilegiază un termen sau o serie de termeni).

Feladat

Toate
Cuvintele mele sunt stricate
Şi s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge şi să se joace,
Dar beţia le-a prăvălit încoace.
Nu mai ştiu ce spun şi îs
Bolnave de râs.

(Tudor Arghezi, Cuvinte stricate)

Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat.

Megoldás

Două mărci lexico-gramaticale ale eului liric :

- Adjectivul pronominal posesiv ”mele”
- Verbul la persoana I, singular "îs"

Művészi képek

A művészi kép egy téma, gondolat konkrét leképeződése.
Egy példán keresztül talán érthetőbb: ha a téma a szerelem, a művészi kép nagyon változatos lehet: rózsaszín felhő, galambok, csókolózó párok, virágmotívumok, és lehetne a sort szinte a végtelenségig folytatni.

Imagini artistice

În sens larg, imaginea poate fi considerată forma concretă a unei idei artistice.

a) Natura imaginii artistice și recunoașterea ei.

După natura elementelor senzoriale care le compun, imaginile au fost clasificate în: vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative, chinestezice (= de mișcare) și sinestezice.

A művészi képek osztályozása az érzékszerveink alapján történik: vizuális (látványi), auditív (hallás), tapintási, szaglószervi, ízlelési, mozgásos, szinesztéziás.
A szinesztéziáról egy későbbi alkalommal fogok írni.

Imaginea artistică din literatură, spre deosebire de cea psihică, are un caracter concret senzorial, dar întemeiat pe valoarea noțională, deci generalizantă și abstractizantă, a cuvântului. Imaginea artistică nu se poate constitui decât prin facultatea de a reține și combina imagini psihice.

b) Analiza imaginii.

În terminologia literară, imaginea artistică este uneori sinonimă cu opera de artă în întregimea ei, alteori desemnează numai o viziune parțială sau unul dintre elementele concrete ale operei (un portret sau o descriere, de ex.); în sfârșit, imaginea artistica este utilizată ca noțiune generică pentru toți tropii și toate figurile de stil.

A 4-es feladat (téma, irodalmi motívum)

A verselemzés alapvető kritériuma, hogy meg tudjuk határozni a vers témáját, vagyis, azt, hogy miről szól az elemzendő versünk.

Tema și motivul literar

Tema este construită dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment etc. în jurul cărora se încheaga acțiunea unei opere artistice.

Az irodalmi mű témája egy gondolat, érzés, vélemény körül csoportosul.

Exemple: a iubirii, a naturii, a condiției umane (viața, moartea, fericirea, suferința, eșecul existențial), a destinului omului superior, a aspirației spre ideal, a creației și creatorului, a jertfei creatoare, tema timpului, a vârstelor (copilăria, adolescenta etc.), a raportului dintre om și Dumnezeu, a istoriei, a eroismului, a luptei (pentru libertate, pentru dreptate).

Motivul literar constă într-un simbol, o idee, o imagine reluată sau subliniată cu insistență și care contribuie la definirea mesajului unei opere.

Az irodalmi motívum egy ismétlődő gondolat, szimbólum, irodalmi kép, mely segít pontosítani, jobban meghatározni a mű üzenetét.

Exemple:

Obiecte: motive acvatice (izvorul, lacul, marea, ploaia, lacrima; apa vie/apa moartă/albastră, crinul, trandafirul; arborele sacru: teiul, salcâmul, bradul, gorunul); motive terestre (codrul, grădina, muntele, dealul), motive astrale (steaua, luceafărul, luna, soarele, norul); motivul obiectelor fermecate (paloșul fermecat, armura tatălui, oglinda, peria, basmaua); obiecte simbolice (cartea-simbol cultural, treapta - simbol ascensiv, oglinda - simbol al reflectării în conștiința, cheia - accesul, calea - soluția, lacătul - interdicția, masca - aparența, jocul, rolul, plugul - munca, ochiul - cunoașterea prin contemplare, buzele - rostirea, cunoaștere prin cuvânt, sărut, inima-iubirea).

Motive cromatice: verdele - viață, tinerețe; albul - puritate, ideal; negrul - simbol al morții.

Cifre: zero (nimicul, golul, vidul, perfecțiunea increatului), unu (cifra sacră - Divinitatea nepereche), doi (pereche, cuplul originar), zece (totalitate = ființa + neființa: 1+0), doisprezece (ciclu temporal/anul cosmic), trei, șapte, nouă (cifre fatidice).

Sentimente: dorul, suferința, bucuria, comuniunea om-natură, aspirația spre ideal, nostalgia absolutului, răul existențial, spleen-ul, solitudinea, fascinația morții, uitarea prin somn/visare.

Acțiuni/situații arhetipale: vânătoarea magică, transhumanța, călătoria inițiatică, coborârea în infern, zborul, călcarea interdicției, lumea ca teatru, viața ca vis.

Personaje: mitologice: Orfeu, Prometeu, Ulise, Hercule, Sisif. biblice : Isus, Lucifer, șarpele, Adam, Eva, Cain și Abel, Iuda, magul, profetul. folclorice : Zburătorul, Manole, ciobanul mioritic, haiducul, câinele credincios, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, calul năzdrăvan, zâna, ursitoarele, zmeul, strigoiul, ielele.din literatura cultă: Oedip, Hamlet, Romeo și Julieta, Don Quijote, Don Juan, Faust.

Modele mitice/ legendare: mitul cosmogonic, mitul jertfei pentru creație, al destinului christic, al păsării Phoenix, motivul labirintului, păcatul originar, pactul cu diavolul.

Aforisme: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus.

Motivul literar central (care ordonează viziunea) - impus prin repetiție - laitmotiv.

A 3-as feladat kihívása

A legnehezebb feladat az első tételsorból. Hogy miért ilyen nehéz? Mert nagyon jól kellene beszélni a nyelvet, ahhoz, hogy tökéletesen meg lehessen oldani.
Ebben a feladatban arra kíváncsiak, hogy milyen kifejezéseket ismersz egy-egy szóval. Ezek a kifejezések (locuțiuni) összeforrott szószerkezetek, melyeket mindig ugyanúgy használunk, és a szavak külön-külön mást jelentenek. Egy példával talán érthetőbb lesz: a pofon vág, nyaklevest ad, felpofoz, mind ugyanazt jelenti: megüt. Ezekkel a kifejezésekkel sokkal változatosabb, szebb lesz a nyelv.

 Locuțiunile

Locutiunile sunt grupuri de cuvinte care au sensul unei anumite părți de vorbire.

1. Locuțiunile verbale

Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care înlocuiesc un verb.
Aceste expresii nu se analizează pe părțile componente, ele au doar funcție sintactică, analizabil e doar verbul.
Ha nyelvtanilag kell elemezni, akkor csak az igét kell figyelembe venni.

Jöjjön néhány példa és ezek fordításai, magyarázatai:

a lua aminte: a fi atent (figyelni)
a da atenție: a observa (észrevenni)
a-și da seama: a vedea (látni)
a băga de seamă: a observa (észrevenni)
a băga nasul: a interveni (beleüti az orrát)
a trage de timp: a amâna (húzza az időt)
a aduce aminte: a aminti (emlékezni)

2. Locuțiunile substantivale

dare de mână, rămas bun, tras cu ochiul, bătaie de joc, cai verzi pe pereți (légvárak)

3. Locuțiunile adjectivale

dat dracului, în original, de tot felul, luat la ochi, de culoare, tot unul și unul, de tot hazul

4. Locuțiunile pronominale

cine știe ce, din nimica toată, nu știu ce, nici leac, nici țipenie de om, care pe care

5. Locuțiunile numerale

o sută și ceva, peste o mie, în jur de o mie