Romantismul

Romantismul este o amplă mișcare artistică și culturală. O definiție propriu-zisă a romantismului nu există, dar o serie de trăsături comune pot fi identificate:

• cultivarea emoției individuale, a fanteziei ca evadare din realitatea considerată meschină
• evaziunea: în istorie, în spații exotice, în vis
• descoperirea unor categorii estetice precum urătul, grotescul,feericul
• asocierea stărilor umane cu stări ale naturii, o interpretare subiectivă a naturii
• situații și personaje excepționale
• din punct de vedere stilistic, preferința pentru valorile antitezei
• geniul și determinările sale
• condiția poetului în lume

Cei mai cunoscuți reprezentanți sunt: Johann Wolfgang von Goethe, Heinrich Heine, Percy Bysshe Shelley, George Byron, François-René de Chateaubriand, Alphonse de Lamartine, Victor Hugo, Alekszandr Szergejevics Pușkin; în pictură: William Turner, Eugene Delacroix; în muzică: Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Hector Berlioz, Giuseppe Verdi.

Romantismul românesc are două etape de manifestare: romantismul pașoptist și romantismul eminescian, al marilor valori universale.

Vocabular

amplă = teljes

propriu-zisă = tényleges

emoție individuală = subiectivism = egyéni érzelem

evadare = evaziune = menekülés

meschină = jelentéktelen

feeric = varázslatos

asociere = egyeztetés

interpretare = értelmezés

excepțional = kimagasló, különleges

determinare = meghatározás

condiție = lét

etapă = szkasz

manifestare = megnyilvánulás

Verdi Nabucco című operájának részletével zárunk. Figyeljétek meg a grandiózusságot - hatalmas érzelmek, hang.

 

Perioada pașoptistă

Suprapus romantismului și în special romantismului francez, pașoptismul cuprinde și foarte multe trăsături iluministe. Elementele iluministe se manifestă în special în prima parte a pașoptismului și se concretizează prin înființarea unor instituții fundamentale pentru definirea unei națiuni moderne: școli, ziare și teatre.

Pașoptismul este o mișcare politică și culturală specifică pentru cultura română, ce a vizionat modernizarea Țărilor Române prin îndeplinirea a două mari obiective: unirea și independența românilor, realizate până sfârșitul secolului al XIX-lea.

Natura, temă predilectă pentru literatură, este ultima sugestie din articolul lui Kogălniceanu, care a fost tratată în diferite feluri de cei mai mulți scriitori pașpotiști. Se remarcă în epocă înclinația pentru pitoresc, înțeles ca un peisaj din natură care atrage printr-un detaliu deosebit sau prin varietatea formelor. Chiar Kogălniceanu îl folosește în articolul său Introducție, în legăturile cu obiceiurile românești, considerate pitorești și poetice, aici termenul depășind sfera descrierilor de natură și referindu-se la elemente atractive, deosebite.

Vocabular

suprapus  = átfedés

se maifestă = megnyilvánul

înființare = alapítás

instituții fundamentale = alapvető intézmények

definire = meghatározás

mișcare = mozgalom

a vizionat = elképzelte

obiectiv = célkitűzés

predilectă = kedvenc

tratată = kezelt

se remarcă = feltűnik

înclinație = hajlam

pitoresc = festői

Obiceiuri din Postul Crăciunului - Adventi népszokások

Șezătorile de iarnă

Sezonul șezătorilor începea după Lăsatul Secului de Crăciun. Șezătorile erau întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar și distractiv.

Șezătorile puteau fi organizate ad-hoc, în zilele lucrătoare, la una sau mai multe case, și erau de mai multe feluri. Ele puteau să aibă un caracter de întrajutorare, când mai multe femei sau tinere participau la torsul cânepii sau a lânii unei gospodine, lucru care se repeta la casa fiecărei participante sau puteau să fie întâlniri în cadrul cărora fiecare participantă își torcea propriul material.

Vocabular

șezătoare = kaláka

Lăsatul Secului de Crăciun = a karácsonyi szigorú böjt

comunitar = közösségi

ad-hoc = hirtelen

întrajutorare = egymás megsegítése

torsul cânepii = kenderfonás

lână = gyapjú

propriul material = saját anyag

Șșezătoare în Tismana

După ce participantele își primeau "porția", pentru crearea unei atmosfere plăcute, ele erau servite cu un păhărel de țuicâ îndulcită, de obicei, cu miere de albine. Șezătoarea odată începută, participantele făceau schimb de informații referitoare la viața cotidiană din sat și comentau evenimentele cele mai importante petrecute în propria comunitate sau în localitățile învecinate.

Apoi se rosteau ghicitori, zicale, proverbe, se cânta sau se rosteau balade, nestemate folclorice ce s-au păstrat până în zilele noastre transmise în modul cel mai leșnicios pe această cale. În cadrul acesta instituționalizat, fetele erau integrate și consacrate în colectivitatea femeilor, începând să-și însușească, cu această ocazie, deprinderi practice și spirituale.

Vocabular

participant = résztvevő

a crea = teremteni

atmosferă plăcută = kellemes hangulat

erau servite = feltálaltak

viața cotidiană = mindennapi élet

învecinat = szomszédos

se rosteau ghicitori = találós kérdéseket mondtak

zicale = mondások, szólások

proverbe = közmondások

nestemate folclorice = a néphagyomány gyöngyszemei

leșnicios = egyszerűen, könnyedén

instituționalizat = intézményes körülmények között

consacrate = beavatott

deprinderi = készségek

Iluminismul românesc - Román felvilágosodás

În România Iluminismul s-a manifestat între sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XVI-lea și a cunoscut diferențe între Ardeal, unde s-a înregistrat cea mai puternică manifestare, și Țara Românească și Moldova, ce au avut o mișcare iluministă mai slabă.

În cele din urmă iluminismul s-a manifestat prin două tipuri de acțiuni:

• pe de o parte, prin străduința unor mari personalități ale epocii (precum Ion Heliade-Rădulescu) de a dezvolta învățământul în limba națională

Ion Heliade-Rădulescu

• pe de altă parte, prin lupta burgheziei de a înlătura privilegiilor feudale și de a câștiga egalitate în drepturi în față de clasa dominantă.

Vocabular

 s-a manifestat = megnyilvánult

străduință = törekvés

a înlătura = eltávolítani

Iluminismul - Felvilágosodás

În secolul al XVIII-lea, în Țările europene dezvoltate (Anglia, Franța, Germania), a apărut o nouă mișcare ideologică, filosofică și literară cunoscută sub numele de iluminism, luminism, epoca luminilor. Apariția acestei mișcări a fost determinată de procesul general al dezvoltării burgheziei, clasă dinamică și revoluționară dornică să realizează o nouă filosofie care să sprijine această categorie socială. Evenimentul care a constituit punctul de plecare al noii mișcări a fost Revoluția Burgheză din Anglia (1688), când Parlamentul englez a votat Declarația drepturilor omului. (mai mult în limba maghiară aici: http://hu.wikipedia.org/wiki/Angol_forradalom)

Naseby-i csata

 

Iluminismul este un curent cultural ce acordă o importanță deosebită situației omului în societate; miza socială și politică a Iluminismului a culminat în secolul al XVIII-lea, prin Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii (1776) și, în special, prin Revoluția franceză(1789).

Eugène Delacroix: A Szabadság vezeti a népet című festménye az 1789-es forradalom szimbóluma

Pentru iluminiști, societatea are o serie de inegalități și discrepanțe care trebuie înlăturate prin educație. Reprezentanții Iluminismului s-au exprimat în primul rând prin proiecte publice de tipul dicționarelor sau al enciclopediilor, care totalizau principalele concepte ale gândirii umane, explicate rațional. Cel mai cunoscut exemplu este Enciclopedia sau Dicționarul rațional al științelor, artelor și meseriilor, (vezi imaginea) redactată în 35 de volume, între 1751 și 1780, un amplu proiect coordonat de francezii Denis Diderot și Jean d`Alembert. Enciclopedia realiza prima sinteză universală a tuturor cunoștințelor dobândite de umanitate în domeniile vieții filosofice, științifice, literare, economice, politice, istorice etc. Ecoul acestei ample lucrări a fost considerabil, deoarece autorii ei au dat culturii universale un instrument de cunoaștere de mare valoare, contribuind la formarea spiritului critic și a gustului pentru cercetarea științifică.

Din Franța, unde se va pregăti Revoluția, iluminismul se va răspândi în toata Europa, manifestându-se diferit, în funcție de particularitățile fiecărei țări.

Denis Diderot

Képek forrása

mișcare ideologică = világnézeti mozgalom

proces = eljárás

burghezie = polgárság

revoluționar = forradalmi

dornic = buzgó, vágyakozó

a sprijini = támogatni

punctul de plecare = kiindulási pont

Declarația drepturilor omului = Az Emberi Jogok Nyilatkozata

acordă = biztosít

deosebită = különleges

miză = tét, részesedés

Declarația de Independență = Függetlenségi Nyilatkozat

Statele Unite ale Americii (SUA) = Amerikai Egyesült Államok

inegalitate = egyenlőtlenség

discrepanță = eltérés, ellentmondás

a înlătura = eltávolítani

a totaliza = összegezni

concept = fogalom

amplu = teljes

coordonat = összehangolt

sinteză universală = egységesítés

cunoștință = ismeret

dobândit = megszerzett

domeniu = terület

ecou = visszhang

considerabil = figyelemreméltó

instrument de cunoaștere = megismerési eszköz

a contribui = közrejátszani

cercetare = kutatás

Sfântul Andrei - Szent András

Sfântul Andrei - Apostolul românilor

Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. S-a născut în Betsaida Galileia, localitate situată pe țârmul Lacului Ghenizaret. Din Sfânta Scriptură aflăm că era fratele lui Simon Petru. Amândoi au fost pescari, alături de tatăl lor. Având în vedere că Andrei era evreu, nu știm cu certitudine dacă numele Andrei era numele său real (acesta fiind de origine grecească).

Pentru români, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se sustine că acest nume - Apostolul Lupilor - derivă din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar și de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun că acest animal a fost alături de daci la căderea Sarmisegetusei și că cel care era căpetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre peșteră care i s-a oferit ca adăpost.

Unde a vestit Sfântul Andrei învățătura lui Hristos?

Potrivit tradiției, teologilor si istoricilor, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. Prezența colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, închinate Sfântului Andrei, întăresc credința că acesta a vestit Evanghelia lui Hristos în țara noastră.

Moastele din Patras

Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. Deși nouă ne este cunoscută tradiția care afirmă că Apostolul Andrei a murit pe o cruce în formă de X, se susține că această tradiție datează din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaște data martirizării. Unii istorici îl fixează în timpul persecuției împăratului Nero, prin anii 64-67, alții în vremea persecuțiilor inițiate de Domitian (81-96).

Peștera Sfântului Andrei

Peștera în care se crede că a viețuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se afla la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, județul Constanța. În actuala biserică din peșteră, în pronaos, într-o nișă, se află un fel de pat, scobit inițial în piatră, despre care tradiția spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. În vara anului 1944, peștera transformată în biserică a fost sfintiță de către Episcopul Tomisului, Chesarie Păunescu. La scurt timp după aceasta, trupele rusești invadatoare au distrus-o. Abia după 1990, prin râvna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refăcută și redată cultului. Astăzi, mii de credincioși vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.

Sfântul Andrei - Ocrotitorul României

Sfântul Sinod al Biserici Ortodoxe Române a hotărât în anul 1995 ca sărbătoarea Sfântului Andrei să fie însemnată cu cruce roșie în calendarul bisericesc, iar în anul 1997 Sfântul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul României". Ziua de 30 noiembrie a fost declarată sărbătoare bisericească națională.

La mulți ani celor ce poartă numele Sfântului Apostol Andrei !

Vocabular

țârm = part

Sfânta Scriptură = Szentírás

avănd în vedere = ami azt illeti, figyelembe véve

evreu = zsidó

cu certitudine = bizonyossággal

se susține = azt tartják

derivă = ered

sanctuar = szentély

alături = együtt, közösen

a veghea = őrizni

peșteră = barlang

adăpost = szállás

învățătură = tanítás

tradiție = hagyomány

propovăduitor = prédikáló

colindă = kántálás

închinat = ajánlva

a întări = megerősíteni

moaste = emlékek

persecuție = üldözés

inițiat = kezdeményezett

pronaos = előcsarnok

nișă = fülke

scobi = kiásni, bevájni

trupele rusești = orosz csapatok

a invada = megszállni

râvnă = gondosság

cuvios = szorgalom

monah = szerzetes

sinod = zsinat

a însemna = megjelölni

calendar bisericesc = vallási naptár

proclamat = kihirdetett

ocrotitor = védőszent

Umanismul - humanizmus (definiție, caracteristici - meghatározás, tulajdonságok)

Umanismul este un concept care se referă la dezvoltarea armonioasă și integrală a calităților omului, iar disciplinele științifice și artistice devin mijloacele prin care se realizează această dezvoltare a personalității umane.

Carateristici

• încrederea în libertatea, demnitatea și perfectibilitatea omului
• încrederea în rațiune
• promovarea omului universal
• armonia dintre om și natură, în centrul preocupărilor umaniștilor aflându-se omul
• admirația față de valorile Antichității greco-latine

Szószedet
concept = fogalom
se referă =  vonatkozik
dezvoltare = fejlődés
calități = tulajdonságok
discipline = tudományág
încredere =  hit
demnitate = büszkeség
rațiune = értelem
promovare = támogatás, hirdetés
preocupare = elfoglaltság
admirație = csodálat

Ádám

Renașterea - reneszánsz

Renașterea este un concept care se exprimă prin opoziție cu epoca anterioară ce este considerată „întunecată”. În acest timp, omul recăpăta conștiința de sine ca individ, după o lungă perioadă de anihilare filozofică a personalității.

Renașterea italiană se exprimă prin dezvoltarea individualismului (conceptul de uomo universale – om universal – cunoscător al tuturor domeniilor), prin studiul Antichității și printr-o perspectivă etică asupra lumii. Cei mai cunoscuți reprezentanți sunt: Dante Alghieri, Francesco Petrarca, Leonardo da Vinci (vezi imaginea), Michelangelo.

În cultura europeană apar mai multe Renașteri:

• Renașterea carolingiană: după Carol cel Mare – împăratul francez – iubitor al artelor, acordând atenție artei manuscriselor și ctitorilor religioase (reprezentanți: Francois Rebelais, Michel Montaigne)
• Mica Renaștere (secolele XI-XII), exprimată prin viața intelectuală a mănăstirilor, ce devin centre culturale; lirica trubadurilor – chanson d`amour
• Renașterea bizantină (secolul al XIV-lea) se caracterizează printr-o mare deschidere de tip teologic și printr-o revoluție a artelor frumoase 
• Renașterea elisabetană (după numele reginei Elisabeta I a Angliei, 1533-1603) acordă o deosebită prețuire teatrului (Thomas Morus, William Shakespeare)

Szószedet
renaștere = újjászületés (itt: reneszánsz)
concept = fogalom
recăpăta = visszakapta
conștiință = tudat
anihilare = ellehetetlenítés
se exprimă = megnyilvánul
individualism = egyéniség
om universal = egyetemes ember
domenii = tudományágak
reprezentanți = képviselők
manuscris = kézirat
ctitor = alapító
mănăstire = kolostor
revoluție = forradalom
prețuire = értékelés

Leonardo da Vinci: Vitruvius tanulmány

 A kép forrása:

http://hu.wikipedia.org/wiki/Vitruvius-tanulm%C3%A1ny

A román népi irodalom

Egy újabb Prezi-s bejegyzés. Az előző bővített, magyar változata. Nyolcadikosoknak is ajánlott.

Literatura populară

O mică prezentație despre doine, cântece, basme, balade.

A román nyelv eredete

A változatosság gyönyörködtett, ezért ezt a leckét a Prezi oldalán érhetitek el.

Költői nyelv

Az utolsó két Caracteristicile limbajului poetic 

Ambiguitatea este o trăsătură a liricii contemporane. A kétértelműség a kortárs líra sajátja. Ea este realizată fără încărcătură de figuri de stil, efort sporit de descifrare a înţelesurilor. A stílusalakzatok halmozása nélkül valósul meg.
A lehető legjobb példa efajta kétértelműségre a következő mondat: Reginam occidere nolite timere bonum est si omnes consentiunt ego non contradico. Ezt Merániai János esztergomi érsek írta híres levelében dodonai kétértelműséggel.
Ez a mondat magyarul így hangzik:
A királynét megölni nem kell félnetek jó lesz ha mindenki egyetért én nem ellenzem.

A szöveg kétféle, egymással ellentétes értelme csupán a vesszők alkalmazásával áll elő:
A királynét megölni nem kell, félnetek jó lesz, ha mindenki egyetért, én nem, ellenzem. (nem kell megölni a királynét)
A királynét megölni nem kell félnetek, jó lesz, ha mindenki egyetért, én nem ellenzem. (meg kell ölni a királynét)
Bővebben erről itt.

Expresivitatea se realizează atât prin figuri de stil, imagini artistice, prin topică şi prozodie, cât şi prin modul specific al fiecărui poet de a folosi materialul lexical al limbii. A kifejezőkészség a stílusalakzatok, művészi képek, szórend és a verselemek összefonódása a költő nyelvezet-használata tekintetében.
Érthetőbben: minden írónak,költőnek saját stílusa van. Ha egy fogalmazást kell írnod egy adott témában, teljesen más lesz, mint a padtársadé, pedig ugyanarról írtok. Más a szóhasználatotok, az elképzelésetek. Vannak írók, akiket szeretsz, szívesen olvasol, másokat ki nem állhatsz. Van, aki pörgeti az eseményeket, csak kapkodod a fejed (Veronica Roth, Jules Verne), mások pedig nagy hangsúlyt helyeznek a leírásokra, a részletes bemutatásra (Jókai Mór, Liviu Rebreanu, Fjodor Mihajlovics Dosztojevszkij).
Ha azt kéri a feladat, hogy mutasd be ezt a sajátosságot, keress olyan specifikus szókapcsolatokat, szóhasználatot, amivel nem találkoztál még. Ha ismertebb az író, tanultál már tőle, könnyebb lehet.

Sugestia este principala caracteristică a limbajului poetic simbolist, prin care, cu ajutorul simbolurilor şi al imaginilor artistice, este construit mesajul. A szuggesztió (sugalmazás) a szimbolisták sajátja. A szimbólumokon és költői képeken keresztül csak megvilágítanak gondolatokat, azok értelmezése már az olvasó feladata. Egy szimbolista soha nem mond ki konkrét dolgokat, csak sejtelmesen utal rá.
Nagyon jó példa erre Bacovia Plumb című verse. Itt találsz elemést róla.

Reflexivitatea este tendinţa de a filozofa pe marginea unei stări existenţiale
poetul se avântă în formule generalizatoare despre lume, viaţă, destin. A reflexivitás (visszahatás) a költő, író eszmefuttatása az élet nagy kérdéseiről, mint vilég, élet, sors, az élet értelme stb. Azért visszahatás, mert "saját magáról gondolkozik".
Példaként a magyar irodalomból Petőfi Sándor Egy gondoloat bánt engemet című versét lehetne említeni. A költő saját elmúlásáról elmélkedik, az élete értelméről.

Költői gondolat - művészi eszközök

Az előző bejegyzésben már találkoztál hasonló feladattal, de ezen csavartak egy kicsit. Ugyancsak a cím magyarázatára kíváncsiak, de két lényeges különbséggel: van szókorlát (annál se többet, se kevesebbet) és nem nagy általánosságban kíváncsiak a vers és a szöveg összefüggésére, hanem a művészi eszközök behatóbb ismerete szükséges.
 
Comentează, în 60–100 de cuvinte, ultima strofă a textului dat, prin evidențierea relației dintre ideea poetică şi mijloacele artistice.

A megadott vers: Vasile Alecsandri, Pe coastele Calabrei. A csillagozott szavak magyarázata megtalálható a vers végén.



Pe coastele Calabrei* vaporu-naintează
În unda luminoasă ce noaptea fosforează*;
El taie-o brazdă lungă pe-al mării plai senin,
Şi luna, vas de aur, pluteşte-n ceruri lin.

În dreapta, pe-ntuneric, se-nalţă-un negru munte,
Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte;
Sehastru ce cunoaşte al globului mister,
El pare că din sânu-i azvârle stele-n cer.

În stânga e Carybda* sălbatică, stâncie.
Din zare se întinde o punte argintie
Pe care se îndreaptă vaporul legănat,
Ce calcă orizonul cu stele semănat.

Dorm valurile mării sub atmosfera caldă.
În baie azurie Sicilia se scaldă;
Şi-n umbră călătorul, ţintind ochii spre mal,
Aspiră-al Syracusei* parfum oriental.

* Calabria – regiune a Italiei meridionale
* fosforează – (înv.) luminează în întuneric, manifestă fenomenul de fosforescenţă
* Carybda – monstru acvatic care trăia pe o stâncă din strâmtoarea Messina; înghiţea uriaşe cantităţi de apă şi, odată cu ea, tot ceea ce plutea în apropiere
* Syracusa – port pe coasta răsăriteană a Siciliei
Ultima strofă a poeziei “Pe coastele Calabrei “ de Vasile Alecsandri prezintă imaginea Siciliei înconjurată de valurile mării. A vers utolsó szakasza bemutatja a tenger hullámaival körülvett Szicília partjait.
Cromatica tabloului este sugerată de epitetul “azurie”şi de personificarea “Dorm valurile mării sub atmosfera caldă”. A kép színességét az "azúr" jelző és az "A tenger hullámai alszanak a meleg légkör alatt" megszemélyesítés sugallja.
Imaginile vizuale se împletesc cu o imagine olfactivă: ”Aspiră-al Syracusei parfum oriental.”A látvány összeolvad a szaglási képpel: "Syracuza keleti illata felé törekszik".
Tabloul prezentat transmite o stare de linişte, de echilibru. A bemutaott kép nyugalmat, kiegyensúlyozottságot közvetít.
Prezenţa călătorului în mijlocul acestui tablou întăreşte această impresie. Azzal, hogy az utazó mindezen kép közepén áll, csak megerősíti ezt az érzést.
Versurile au rimă împerecheată, iar măsura este de 14 silabe. A verssorok páros rímmel és 14-es szótagszámmal rendelkeznek.

Vers címének elemzése

A következő felhívó szöveg ismerős lehet a nyolcadik osztály végén letett vizsgáról.

Prezintă semnificaţia titlului în relaţie cu textul poeziei date.

Mi is ilyenkor a teendőnk? Visszaemlékszünk, hogy tanárunk, tanárnőnk mit is mondott annak idején. Na, de ki az aki emlékszik?
Jöjjön egy kis reboot.

A vers, melyet megadnak legyen mondjuk a Noapte de iarnă George Topârceanu-tól.

(Ez csak egy részlet a versből. A teljes verset itt találod.)

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi...


Mivel ennél a feladatnál nincs megadva, hogy hány szóba vagy sorba kell beleférned, írhatsz többet, de nem ajánlom, hogy nagyon elhúzd. Három összetett mondat bőven elég.

Az első mondat(ok) meg kell határozza, hogy ki írta a verset, mi a címe, és ez a cím milyen szófajokból áll.
Itt valahogy így nézne ki: Titlul poeziei "Noapte de iarnă" de George Topârceanu este alcătuită din două substantive și o prepoziție. Titlul sintetizează conținutul poeziei. (A cím összefoglalja a vers mondanivalóját.)
A folytatásban egy pár szót ejtünk a vers hangultáról,  mondanivalójáról: Este descris un tablou nocturn şi hibernal, care sugerează discret, prin noapte şi frig,  singurătatea şi tristeţea eului liric în ipostază de îndrăgostit fără speranţă. Egy éjszakai tájképet fest le a költő, mely finoman sugallja a lírai én egyedüllétét, szomorúságát a reménytelen szerelemben.

Ezzel gyakorlatilag minden lényeges információt elmondtál, nem kell nagyon szaporítani a szót. A nagy gond itt is az, hogy mennyire sikerült megértened a szöveget. Erre csak egy tanácsom van így hirtelen: sokat olvasni, fordítani.

A vers/szakasz központi gondolata

A hatos feladat leggyakrabban a központi gondolatra kíváncsi. Ahhoz, hogy ezt megtudjuk, először is meg kell értenünk a verset, a szöveget, amit elemzésre kapunk. Legkönnyebben egy példán keresztül lehet elmagyarázni.

Mindenki számára ismerősen kellene csengjen George Bacovia Plumb című verse.

George Bacovia - Plumb

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Și flori de plumb și funerar vestmânt --
Stam singur în cavou... și era vânt...
Și scârțiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, și-am început să-l strig --
Stam singur lângă mort... și era frig...
și-i atârnau aripile de plumb.

George Bacovia -Ólom (fordította Szabo Aletta)

Mélyen aludtak az ólom koporsók,
Ólomvirágok és halotti leplek -
Sírboltban magunk voltunk... szelek jártak...
És sercegtek az ólom koszorúk.

Ólom szerelmem fordítva álmodott
Ólomszirmokon, és hívni kezdetem-
Egyedül álltam mellettem halottam ...
Hideg volt... lecsüng az ólom tollazat...
Forrás

Strofa I surprinde elemente ale unui cadru spațial închis, apăsător, sufocant în care eul liric se simte claustrat. Az első versszak szavai egy zárt, nyomasztó, fullasztó környezetet írnak le, melybe  bezárva érzi magát a lírai én.
Se formează un câmp semantic al universului mortuar: "sicriele de plumb", "vesmântul funerar", "flori de plumb", "coroane de plumb". A használt szómező egy halott világot jelenít meg: "ólom koporsó", "halotti lepel", "ólom, virágok", "ólom koszorúk".
Aceste elemente construiesc un decor artificial în care, prin repetarea epitetului "de plumb", se creează impresia unei existențe fără sens și fără posibilitatea înălțării. Ezek az elemek, és az "ólom(ból való)" művészi jelző állandó ismételgetése, egy értelem nélküli, és a felemelkedés lehetősége nélküli létezést sugall.
Toate obiectele sunt marcate de împietrire, chiar și florile care exprimă de obicei gingășia și frumusețea lumii. Minden tárgy megkövült, és még a virágok is, mleyek máskor a szépséget, a törékenységet szimbolizálják, most halottak.
Verbul cu care debutează primul vers "dormeau" este o metaforă a morții care prin imperfectul formei sugerează un sfârșit continuu specific liricii bacoviene. Az első versszak kezdő igéje: "aludtak", a halál metaforája. Nem véletlen a befejezetlen mólt használata, hisz ez érzékelteti, hogy a végtelenről beszélünk.
În plus epitetul "adânc" insistă asupra profunzimii senzației de moarte, întărită ulterior prin repetarea simbolului "plumb". Nem véletlen a "mély" jelző használata sem, hisz ez érzékelteti az érzés intetnzitását, melyet csak fokoz az "ólom".
Eul liric este prezent într-o ipostază lipsită de orice inițiativă într-o însingurare totală: "stam singur". A lírai én teljesen egyedül van, elszigetelve, és nem is akar ebből az állapotból kitörni.
Unicul element ce creează impresia de mișcare dar produce efectele reci ale morții este vântul: punctele de suspensie îi adâncesc semnificațiile spre ideea de pustiire interioară. Az egyetlen elem, mely mozgást visz ebbe a mozdulatlanságba, a szél, de ez is hideg, tehát ugyancsak a halál metaforájaként értelmezhető. Az ismétlődő három pont a belső lepusztultságot, elhagyatottságot hivatott kiemelni.
Verbul "scârțiau" din ultimul vers întărește senzația de acută dizarmonie între eul liric și universul lipsit de viață, fără sens, terorizant. A "sercegtek" (csikorogtak) az első versszak végén megerősíti a diszharmóniát, mely fennáll a lírai én és a lélektelen, értelmetlen univerzum között.
Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera marcată sugerează nocturnul. Az időtényező nincs feltüntetve, de a hangulatból arra következtethetünk, hogy esteledik.

Ez egy nagyon részletes, beható elemzése az első versszaknak. Amikor csak néhány szó áll a rendelkezésedre, törekedj arra, hogy a leglényegesebb, legfontosabb információkat közöld csak.
Később, a szimbolizmusnál még lesz szó erről.

Stílusalakzatok

A szépirodalmat azért hívjuk "szép"-nek, mert sokkal változatosabban, szebben fejezi ki a gondolatainkat, mint ahogy mi tudnánk a hétköznapi szóhasználatunkkal. A leggyakrabban ez a szépséget a stílusalakzatok, stíluseszközök, szóképek, alakzatok használatával éri el a szerző.
Románul ezek a

Figuri de stil

Figurile de stil sunt procedee prin care se modifică înțelesul propriu al unui cuvânt sau construcția gramaticală uzuală pentru a da mai multă forță unei imagini sau expuneri. În prezentarea celor mai importante figuri de stil se ține seamă de gradul lor de complexitate și de relațiile care se stabilesc între ele.

A művészi szövegben a szemléletesség és hatásosság eszközei a szóképek, amelyek csak az adott szövegben funkcionálnak képként.

A román nyelvben három nagy csoportba sorolták őket: betűk szintjén létezőkre, szótani (alaktani) és mondattani és értelembeli alakzatokra.

1. Figuri de stil la nivelul literelor 
Aliterația constă în repetarea consoanelor sau silabelor inițiale.

Prin vulturi vântul viu vuia,
Vrun prinț mai tânăr când trecea.

Nunta Zamfirei, G. Coșbuc

Alliteráció: a szó eleji mássalhangzók összecsengése kelthet kellemes, andalító és félelmetes, rémisztő hangulatot, a mássalhangzók fizikai tulajdonságaitól függően.
 
Asonanța constă în repetarea unor vocale cu efect sonor.

Toate păsările dorm,
Numai una n-are somn.

În grădina lui Ion, din folclor

2. Figuri de stil la nivel morfologic și sintactic  
Repetiția constă în repetarea unui cuvânt sau a unei expresii în diferite poziții ale enunțului.

Ismétlés: 2 fajtáját ismerjük, az egyik amikor a szavak, szószerkezetek változatlan formában ismétlődnek, a másik az, amikor csak a szótő ismétlődik.
Enumerația constă în prezentarea succesivă a unor fapte sau aspecte. Relația ce se stabilește între termenii enumerării este una de coordonare.

Felsorolás: nem rokon értelmű szavak azonos mondatrészi helyzetben való szerepeltetése tartalmi erősítés céljából.

 

Inversiunea constă în răsturnarea cuvintelor în propoziție, pentru a pune în evidență un anumit termen.
A szórend megfordítása akkor szükséges, ha szeretnénk valamit kihangsúlyozni.
Nem mindegy, hogy:

Pisti este jön. vagy
Este jön Pisti. vagy
Jön Pisti, este.

Mindhárom mondattal látszólag ugyanazt mondom el, de mást hangsúlyozok.

Interogația retorică (költői kérdés) este o întrebare la care nu se așteaptă răspuns, acesta fiind evident și cuprins sau sugerat în enunț.

Poate cineva învăța într-o zi ceea ce noi studiem de ani buni?

Invocația retorică (költői felszólítás) este o rugăminte adresată divinității, muzelor sau unor persoane reale pentru a cere ajutor.

Cum nu vii tu,Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei

Scrisoarea III, Mihai Eminescu
 
3. Figuri de stil la nivel semantic sau figuri de cuvânt
Comparația este una dintre cele mai frecvente figuri de stil și constă în alăturarea a doi sau mai mulți termeni cu scopul evidențierii primului termen. Dar nu se poate scrie decât sub forma epitetului personificator pentru a se alătura figurii de stil.

Metafora este figura de stil prin care se trece de la sensul obișnuit al unui cuvânt la alt sens, prin intermediul unei comparații subînțelese. Procesul de realizare a metaforei constă în „punerea semnului identității între două obiecte diferite (lucruri, ființe, persoane) prin numele lor, pe baza unei analogii“.

Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă,
Prin care trece albă regina nopții moartă

Melancolie, Mihai Eminescu

Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului.

Personificarea este figura de stil (procedeul artistic) prin care lucrurilor, obiectelor li se atribuie însușiri umane.

Hiperbola este un procedeu artistic prin care se exagerează intenționat, mărind sau micșorînd, trăsăturile unei ființe, ale unui lucru, fenomen, sau eveniment, pentru a-i impresiona pe cititori.

Gigantică poartă-o cupolă pe frunte

Pașa Hassan, G. Coșbuc

Antiteza este o figură de stil care constă în opoziția dintre două cuvinte, fapte, personaje, idei, situații.

Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează;
Ea o inima de aur – El un suflet apostat.

Înger și demon, M. Eminescu

Forrás1, forrás2

A vers elemei

Ha ránézünk egy versre, legtöbb esetben egyértelmű számunkra, hogy verset olvasunk. Milyen tulajdonságok alapján ismerünk fel egy verset?

Particularități prozodice (elemente de prozodie)


Prozodia este parte a poeticii care se ocupă cu studiul versificației.

Versul este unitatea de bază a prozodiei. Un grup de cuvinte cadențate după anumite reguli, formând împreună o unitate metrică, un rând al unei poezii.

Poezia este alcatuită, în mod obișnuit, din mai multe versuri, de obicei grupate într-o strofă.

Strofa un ansamblu unitar într-o poezie format dintr-unul sau mai multe versuri, în general desparțită printr-un spațiu grafic de alte unități de același fel.

După numărul de versuri, strofa poate fi: monostih (monovers, un vers), distih (două versuri), terțină sau terțet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextină (șase versuri), polimorfe (de șapte, opt, nouă, zece, unsprezece sau douăsprezece versuri) septet, octava, nona, decima.

Refrenul este un cuvânt, vers sau o grupare de versuri repetate la anumite intervale (de obicei după fiecare strofă) spre a întări o anumită idee sau un anumit efect artistic.

Rima: potrivirea sunetelor finale din două sau mai multe versuri începând cu ultima vocală accentuată.











Categorii de rime: monorimă, rimele împerecheate, rimele încrucișate, rimele îmbrățișate, rima interioară (rimează cuvintele din interiorul versului). Versurile fără rime se numesc versuri albe sau versuri libere (în poezia modernă).


Ritm: armonia ce rezultă din așezarea simetrică a silabelor accentuate și neaccentuate în vers. Cea mai simplă unitate ritmică în vers este silaba.
În versuri, silabele accentuate se succed regulat, după același număr de silabe neaccentuate.


Un grup de silabe accentuate și neaccentuate care se repetă în vers formează o uniate ritmică numită picior metric.
Picioare metrice:
bisilabice: troheul, iambul
trisilabice: anapest, amfibrah, dactil
tetrasilabic: coriamb.
Măsură numărul de silabe din care este alcătuit versul. Este mai mare în poezia cultă decât în cea populară.

A lírai én

Az 5-ös feladat leggyakrabban a lírai énről szerzett tudásunkra kíváncsi.

Eul liric

Genul liric cuprinde operele literare în care sunt exprimate direct gândurile, ideile și sentimentele autorului prin intermediul eului liric. De obicei, discursul genului liric este la persoana întâi, dar este folosită și persoana a II-a. În genul liric domină viziunea și transfigurarea artistică, autorul apelând la tehnici aluzive si asociative, creând un univers de mare forță de sugestie ce se adresează sensibilității cititorului.

A lírai műben a lírai én saját belső világát, érzelmeit, hangulatait, élményeit, gondolatait, tapasztalatait írja le. Az ábrázolás középpontjában tehát a lírikus énje, önmaga, személyisége áll.

Mărci de identificare a eului liric

 -Verbele la persoana întâi singular;
-Pronumele personale, reflexive, posesive, de întărire la persoana întâi singular;
-Adjectivele pronominale posesive la persoana întâi singular;
-Dativul etic;
-Pronumele deictice (demonstrative de departăre - acela, de apropiere - acesta)
-Adverbele deictice (aici, acolo, acum, atunci);
-Verbele la imperativ (evidențiază în primul rând prezența instanței referențiale și în al doilea rând, în mod indirect, prezența eului liric);
-Substantivele în vocativ (evidențiaza în primul rând prezența instanței referențiale și în al doilea rând, în mod indirect, prezența eului liric);
-Linia de pauza și punctele de suspensie, marchează o pauză afectivă, semn al prezenței eului liric;
-Enunțurile exclamative, interogative, imperative;
-Interjecțiile;
-Inversiunea (topica afectivă, prin care eul liric privilegiază un termen sau o serie de termeni).

Feladat

Toate
Cuvintele mele sunt stricate
Şi s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge şi să se joace,
Dar beţia le-a prăvălit încoace.
Nu mai ştiu ce spun şi îs
Bolnave de râs.

(Tudor Arghezi, Cuvinte stricate)

Precizează două mărci lexico-gramaticale prin care se evidenţiază prezenţa eului liric în textul dat.

Megoldás

Două mărci lexico-gramaticale ale eului liric :

- Adjectivul pronominal posesiv ”mele”
- Verbul la persoana I, singular "îs"

Művészi képek

A művészi kép egy téma, gondolat konkrét leképeződése.
Egy példán keresztül talán érthetőbb: ha a téma a szerelem, a művészi kép nagyon változatos lehet: rózsaszín felhő, galambok, csókolózó párok, virágmotívumok, és lehetne a sort szinte a végtelenségig folytatni.

Imagini artistice

În sens larg, imaginea poate fi considerată forma concretă a unei idei artistice.

a) Natura imaginii artistice și recunoașterea ei.

După natura elementelor senzoriale care le compun, imaginile au fost clasificate în: vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative, chinestezice (= de mișcare) și sinestezice.

A művészi képek osztályozása az érzékszerveink alapján történik: vizuális (látványi), auditív (hallás), tapintási, szaglószervi, ízlelési, mozgásos, szinesztéziás.
A szinesztéziáról egy későbbi alkalommal fogok írni.

Imaginea artistică din literatură, spre deosebire de cea psihică, are un caracter concret senzorial, dar întemeiat pe valoarea noțională, deci generalizantă și abstractizantă, a cuvântului. Imaginea artistică nu se poate constitui decât prin facultatea de a reține și combina imagini psihice.

b) Analiza imaginii.

În terminologia literară, imaginea artistică este uneori sinonimă cu opera de artă în întregimea ei, alteori desemnează numai o viziune parțială sau unul dintre elementele concrete ale operei (un portret sau o descriere, de ex.); în sfârșit, imaginea artistica este utilizată ca noțiune generică pentru toți tropii și toate figurile de stil.

A 4-es feladat (téma, irodalmi motívum)

A verselemzés alapvető kritériuma, hogy meg tudjuk határozni a vers témáját, vagyis, azt, hogy miről szól az elemzendő versünk.

Tema și motivul literar

Tema este construită dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment etc. în jurul cărora se încheaga acțiunea unei opere artistice.

Az irodalmi mű témája egy gondolat, érzés, vélemény körül csoportosul.

Exemple: a iubirii, a naturii, a condiției umane (viața, moartea, fericirea, suferința, eșecul existențial), a destinului omului superior, a aspirației spre ideal, a creației și creatorului, a jertfei creatoare, tema timpului, a vârstelor (copilăria, adolescenta etc.), a raportului dintre om și Dumnezeu, a istoriei, a eroismului, a luptei (pentru libertate, pentru dreptate).

Motivul literar constă într-un simbol, o idee, o imagine reluată sau subliniată cu insistență și care contribuie la definirea mesajului unei opere.

Az irodalmi motívum egy ismétlődő gondolat, szimbólum, irodalmi kép, mely segít pontosítani, jobban meghatározni a mű üzenetét.

Exemple:

Obiecte: motive acvatice (izvorul, lacul, marea, ploaia, lacrima; apa vie/apa moartă/albastră, crinul, trandafirul; arborele sacru: teiul, salcâmul, bradul, gorunul); motive terestre (codrul, grădina, muntele, dealul), motive astrale (steaua, luceafărul, luna, soarele, norul); motivul obiectelor fermecate (paloșul fermecat, armura tatălui, oglinda, peria, basmaua); obiecte simbolice (cartea-simbol cultural, treapta - simbol ascensiv, oglinda - simbol al reflectării în conștiința, cheia - accesul, calea - soluția, lacătul - interdicția, masca - aparența, jocul, rolul, plugul - munca, ochiul - cunoașterea prin contemplare, buzele - rostirea, cunoaștere prin cuvânt, sărut, inima-iubirea).

Motive cromatice: verdele - viață, tinerețe; albul - puritate, ideal; negrul - simbol al morții.

Cifre: zero (nimicul, golul, vidul, perfecțiunea increatului), unu (cifra sacră - Divinitatea nepereche), doi (pereche, cuplul originar), zece (totalitate = ființa + neființa: 1+0), doisprezece (ciclu temporal/anul cosmic), trei, șapte, nouă (cifre fatidice).

Sentimente: dorul, suferința, bucuria, comuniunea om-natură, aspirația spre ideal, nostalgia absolutului, răul existențial, spleen-ul, solitudinea, fascinația morții, uitarea prin somn/visare.

Acțiuni/situații arhetipale: vânătoarea magică, transhumanța, călătoria inițiatică, coborârea în infern, zborul, călcarea interdicției, lumea ca teatru, viața ca vis.

Personaje: mitologice: Orfeu, Prometeu, Ulise, Hercule, Sisif. biblice : Isus, Lucifer, șarpele, Adam, Eva, Cain și Abel, Iuda, magul, profetul. folclorice : Zburătorul, Manole, ciobanul mioritic, haiducul, câinele credincios, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, calul năzdrăvan, zâna, ursitoarele, zmeul, strigoiul, ielele.din literatura cultă: Oedip, Hamlet, Romeo și Julieta, Don Quijote, Don Juan, Faust.

Modele mitice/ legendare: mitul cosmogonic, mitul jertfei pentru creație, al destinului christic, al păsării Phoenix, motivul labirintului, păcatul originar, pactul cu diavolul.

Aforisme: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus.

Motivul literar central (care ordonează viziunea) - impus prin repetiție - laitmotiv.

A 3-as feladat kihívása

A legnehezebb feladat az első tételsorból. Hogy miért ilyen nehéz? Mert nagyon jól kellene beszélni a nyelvet, ahhoz, hogy tökéletesen meg lehessen oldani.
Ebben a feladatban arra kíváncsiak, hogy milyen kifejezéseket ismersz egy-egy szóval. Ezek a kifejezések (locuțiuni) összeforrott szószerkezetek, melyeket mindig ugyanúgy használunk, és a szavak külön-külön mást jelentenek. Egy példával talán érthetőbb lesz: a pofon vág, nyaklevest ad, felpofoz, mind ugyanazt jelenti: megüt. Ezekkel a kifejezésekkel sokkal változatosabb, szebb lesz a nyelv.

 Locuțiunile

Locutiunile sunt grupuri de cuvinte care au sensul unei anumite părți de vorbire.

1. Locuțiunile verbale

Locuțiunile verbale sunt grupuri de cuvinte care înlocuiesc un verb.
Aceste expresii nu se analizează pe părțile componente, ele au doar funcție sintactică, analizabil e doar verbul.
Ha nyelvtanilag kell elemezni, akkor csak az igét kell figyelembe venni.

Jöjjön néhány példa és ezek fordításai, magyarázatai:

a lua aminte: a fi atent (figyelni)
a da atenție: a observa (észrevenni)
a-și da seama: a vedea (látni)
a băga de seamă: a observa (észrevenni)
a băga nasul: a interveni (beleüti az orrát)
a trage de timp: a amâna (húzza az időt)
a aduce aminte: a aminti (emlékezni)

2. Locuțiunile substantivale

dare de mână, rămas bun, tras cu ochiul, bătaie de joc, cai verzi pe pereți (légvárak)

3. Locuțiunile adjectivale

dat dracului, în original, de tot felul, luat la ochi, de culoare, tot unul și unul, de tot hazul

4. Locuțiunile pronominale

cine știe ce, din nimica toată, nu știu ce, nici leac, nici țipenie de om, care pe care

5. Locuțiunile numerale

o sută și ceva, peste o mie, în jur de o mie

Központozás

A központozási jelek használata megegyezik a magyar nyelvben fellelhető szerepükkel.

Punctul (.)
Marchează încheierea unui enunț.
A pont egy kijelentés végét jelöli. A kijeletés lehet egyszerű, bővített vagy összetett mondat.

Plouă.
Fata merge la parc cu prietenii ei.
Am făcut baie și m-am culcat.

Semnul întrebării (?)
Marchează o propoziție sau frază interogativă.
Egy kérdő mondatot jelöl.

Ce faci după amiază?
Este adevărat că vei pleca în afara țării?

Semnul exclamării (!)
Marchează:

• propoziții, fraze exclamative: Ce frumoasă ești seara aceasta!
• substantivul în cazul vocativ: Ano!
• verb la imperativ: Stai!
• interjecție: Vai!

A felkiáltójel felkiáltást, felszólítást, megszólítást illetve indulatszót jelöl.

Virgula (,)
În propoziție:

• leagă două părți de propoziție coordonate prin juxtapunere: Ion, Maria, Avram și Mihai vin la petrecere.
• leagă două părți de propoziție coordonate prin conjuncție: Am fost acolo, dar m-am întors.
• înainte și după apoziție: Vasile, al lui Ștefan, este la tabără.
• desparte cuvintele unei enumerații: Petrică are mingi, mașini, căruțe.
• desparte cuvintele unei repetiții: Vorbește, vorbește, vorbește...

 Az egyszerű- és bővített mondat esetében az utolsó két használati mód a gyakoribb: egy felsorolás szavait választja el a vessző illetve egy ismétlés szavait. Mindkettő inkább versek elemzésében fordul elő.

Linia de dialog și linia de pauză (-)

• linia de dialog arată începutul vorbirii directe: - Cine merge la magazin?
• linia de pauză izolează propoziția incidentă: Mami - o chema Petre - hai aici!

A párbeszéd jel a beszélgetés kezdetét jelzi; a szünet jel pedig a párbeszédet választja el a mesélő magyarázatától.

Punctele de suspensie (...)
Indică o întrerupere în șirul vorbirii: M-am gândit să... Nu contează!

 A három pont egy hosszabb szünetet, egy félbeszakítást jelöl a gondolatmenetben.

Ha még mélyebbre szeretnél ásni az írásjelek világában itt találsz segítséget.

Helyesírási jelek használata

Az első tétel második feladata a román helyesírsban való jártasságunkat teszi próbára.

Semnele de ortografie

Apostroful [']
Este singurul semn exclusiv ortografic; este rar folosit în ortografia românească actuală.
În limba literară, apostroful:

• marchează, mai ales în stilul publicistic, în indicarea anilor calendaristici, absența accidentală a primei sau a primelor două cifre: '918, '89.

• se regăsește în unele împrumuturi din alte limbi (în care are alte funcții decât în română: five o'clock, D'Annunzio, D'Artagnan, O'Neill, Mc Donald's etc.

Apostroful nu se utilizează în scrierea formelor literare ale cuvintelor românești. Este folosit mai ales în stilul beletristic — în proză și în teatru pentru caracterizarea unor personaje prin reproducerea vorbirii lor, iar în poezie din motive de prozodie, permițând eliminarea unei silabe

O, vin', al nopții mele domn,
De ce nu vii tu, vină...
(M. Eminescu).

Cratima [-]

Se folosește între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt ori al unei abrevieri, având rolul de a lega sau, dimpotrivă, de a despărți elementele în cauză.

Cratima leagă:

• cuvinte pronunțate fără pauză;
• unele interjecții identice, repetate accidental;
• anumite prefixe de baza derivatului;
• prefixele ne- și re- și prepoziția de de baza derivatelor, respectiv a compuselor de la cuvinte care încep cu vocala î-, atunci când se produce căderea acesteia;
• componentele compuselor cu un grad mediu de sudură, ale unor locuțiuni și ale structurilor cu anumite substantive + adjectiv posesiv;
• articolul hotărât enclitic sau desinența de unele cuvinte greu flexionabile;
• formantul final al numeralelor ordinale și fracționare de numeralul cardinal corespunzător scris cu cifre;
• componentele ale unor abrevieri.

Ea desparte:

• silabele unui cuvânt pronunțat sacadat;
• segmentele unui cuvânt în cazul despărțirii acestuia la capăt de rând. 

Punctul [.]

Este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor, și anume după cele care păstrează una sau mai multe litere din partea inițială a cuvântului abreviat, nu și ultima lui literă (etc., ian., id., nr., v. pentru et caetera, ianuarie, idem, numărul, vezi), inclusiv în abrevierile de la prenume (I. pentru Ion).
Ha jobban bele szeretnéd ásni magad a témába: ezen az oldalon találsz segítséget.

A szavak értelme (folytatás)

Ha már a szavak értelméről beszéltünk meg kell említenünk, hogy a szavak alakja és értelme között összefüggések fedezhetők fel.

Sinonimele sunt cuvinte cu forme diferite dar sens asemănător sau identic.
A rokon értelmű szavak: különböző alakúak, de hasonló vagy (ritkábban) azonos értelműek.

Feladat:
[...]
În dreapta, pe-ntuneric, se-nalţă-un negru munte,
Vulcanul bătrân Etna cu lava stinsă-n frunte;
Sehastru ce cunoaşte al globului mister,
El pare că din sânu-i azvârle stele-n cer.
[...]

Dorm valurile mării sub atmosfera caldă.
În baie azurie Sicilia se scaldă;
Şi-n umbră călătorul, ţintind ochii spre mal,
Aspiră-al Syracusei* parfum oriental.
(Vasile Alecsandri, Pe coastele Calabrei)

 Menţionează câte un sinonim pentru sensul din text al cuvintelor mister şi parfum.

Megoldás:
Mister=taină, secret
Parfum=aromă, iz

Megjegyzés:
Miért hangsúlyozza ki a feladat, hogy a szövegbeli értelmet kéri?
Más értelme lehet a szövegkörnyezettől függően a kifejezéseknek. Erre különösen akkor kell figyelni, amikor nem az alapértelmét használjuk a szavaknak. (Részletesen lásd az előbbi bejegyzésben.)

Antonimele sunt cuvinte cu forme diferite și sensuri opuse.
Ellentétes értelmű szavak: nevükben benne van a meghatározásuk is. Különböző alakjuk van, értelmük pedig ellentétes.

Egyes ellentétpárok megalkothatók deriválással is, csak az alapszó elé kell tenni a megfelelő elöljárót (-dez, -des, -in, -im, -a, -ne, -i): face-desface, leagă-dezleagă, amic-inamic, par-impar, normal-anormal, moral-imoral.

Omonimele sunt cuvinte care au o formă dar sensuri diferite.
Az azonos alakú szavak kinézetre egyformák, de jelentésük teljesen eltér.

Ezeknél a feladatoknál mindig mondatba foglalással bizonyítjuk a jelentést.

Feladat:
 Scrie două enunţuri pentru a ilustra omonimia cuvântului luni.

Megoldás:
Luni voi pleca la bunici. (hétfő)
Am fost două luni la mare. (hónap)

 Cuvintele polisemantice au o singură  formă și sensuri înrudite în contexte diferite.
A több értelmű szavak esetében ugyanaz az alak, jelentésük pedig visszavezethető egy közös tőre.

Hogy mi a különbség az előző kettő között?
Egy példával érzékeltetném: míg a vár szónak a magyar nyelvben két teljesen eltérő értelme van (omonim), addig a fürdő szó két értelmének van valami köze egymáshoz (polisemantism).

Paronimele sunt cuvinte cu forme foarte asemănătoare, dar cu sensuri diferite.
A rokon hangzású szavak adják a legtöbb mosolygásra való okot azok számára, akik jól beszélik a nyelvet. Ezek a szavak egy betűben térnek el egymástól, mégis teljesen más a jelentésük.

Nem mindegy, hogy szóbeli (oral), vagy órarend (orar); nem mindegy, hogy szószerinti (literal), vagy irodalmi (literar); nem mindegy, hogy virágárus (florar) vagy virágból készült (floral). És a sort szinte a végtelenségig lehetne folytatni. FIGYELJÜNK EZEKRE A SZAVAKRA, HASZNÁLJUK ŐKET HELYESEN!

A szavak értelme

Egy szó több értelemmel is bírhat kontextustól függően.

1. Sensul propriu:
a) Sensul propriu de bază este înţelesul obişnuit al unui cuvânt:.
El şi-a rupt un picior. (az emberi testrész)
Irina a băgat o bomboană în gură. (száj)

b) Sensul propriu secundar rezultă dintr-o asemănare şi depinde strict de context:
Maşina s-a lovit de piciorul podului. (a híd lába)
El a căzut într-o gură de canal. (a kanális szája)
Másodlagos értelem: két "dolog" összehasonlításából születik; szorosan függ a szövegkörnyezettől.

2. Sensul figurat este sensul neobişnuit al unui cuvânt, folosit pentru a forma o imagine artistică:
"Pe-un picior de plai, (talpalatnyi birodalom)
Pe-o gură de rai..." (falatnyi mennyország)
Átvitt jelentés: az alapszó helyettesítése egy másik szóval, melynek hasonló tulajdonságai vannak.

Amivel gyakrabban találkozhatsz az érettségi vizsgán, ez a forma:

Sens denotativ
Sens fundamental al cuvintelor, relativ stabil, pentru toţi vorbitorii.
masa: „obiect cu patru picioare, cu o suprafaţă plană, cu o anumită destinaţie"
Sens conotativ
Reprezintă sensurile secundare şi figurate ale semnificatului unui cuvânt. Toate tipurile de conotaţii au în comun faptul că se delimitează de denotaţie şi depind de context.

Magyarul: az alapjelentés a sens denotativ, a másodlagos és az átvitt értelem pedig a sens conotativ.

Feladat:
Alcătuieşte un enunţ în care cuvântul drum să aibă sens conotativ.
 Megoldás:
Ion bate drumurile. (csatangol, csavarog)

I tétel feladatai

Az első tételnél 9 különböző feladattal találkozhatunk. A szövegértést, nyelvi tudást hivatottak felmérni.

Lássuk sorrendben a feladatokat:

1. A leggyakrabban a szavak értelmére kérdeznek rá.
Câmpul semantic: reprezintă clasa de cuvinte din cadrul lexicului în care sunt grupate denumirile înrudite, astfel cuvintele sunt incluse într-un câmp lexico-semantic.
Ez mit jelent magyarul? Egy szóval meg lehet határozni: gyűjtőnév. Példával jobban lehet érzékeltetni: amikor azt mondom autó, ebben az összes autómárka, az autó alkatrészeinek összesége, az autós utazással kapcsolatos fogalmak is beletartoznak. Ez rengeteg fogalmat, tárgyat, eseményt tartalmaz.
Ezeknél a feladatoknál az adott szóhoz tartozó fogalmakat kell kikeresni a szövegből.

Feladat:
Gerul aspru şi sălbatic strânge-n braţe-i cu j'ălire
Neagra luncă de pe vale care zace-n amorţire;
El ca pe-o mireasă moartă o-ncunună despre ziori
C-un văl alb de promoroacă şi cu ţurţuri lucitori.
(Vasile Alecsandri, Gerul)

Selectează două cuvinte care aparţin câmpului semantic al iernii. 

Megoldás:
Gerul, pomoroacă, alb.

Familia lexicală reprezintă totalitatea cuvintelor înrudite ca sens, formate de la acelaşi cuvânt de bază şi având acelaşi radical. Ea este formată din cuvântul de bază, cuvintele derivate, cuvintele realizate prin compunere şi prin schimbarea valorii gramaticale.
Szócsalád: az alapszó közös, a képzőkkel, szóösszetétellel és szófajváltással új értelmet adunk ennek.
Például: ERDŐ: erdész, erdei, erdős, erdő-mező, stb.

Feladat:
Păsările negre suie în apus,
Ca frunza bolnavă-a carpenului sur
Ce se desfrunzeşte, scuturând în sus,
Foile-n azur.

Cine vrea să plângă, cine să jelească
Vie să asculte-ndemnul ne-nţeles,
Şi cu ochii-n facla plopilor cerească
Să-şi îngroape umbra-n umbra lor, în şes.(Tudor Arghezi, Niciodată toamna)


Transcrie două cuvinte obţinute prin derivare cu prefix.

Megoldás:
Două cuvinte obținute prin derivare cu prefixe: “desfrunzește”, “îngroape”.

Egy kis nyelvtani segítség még ehhez a részhez:

Mi is a "deriválás" (szóképzés)?
Új szavak alkotására szolgál elő- és utóképzők használatával.
Utóképzők a kicsinyítőképző (sufix diminutival: -el: băiețel), a nagyítóképző (sufix augmentativ: -andru: copilandru), főnév-képző (sufix substantival: -ar: marinar), melléknév-képző (sufix adjectival: -esc: românesc), igeképző (sufix verbal: -a: arunca).
Előképzők közül a leggyakoribbak: -ne (nescris), -re (recitire), -în (înscriere), -îm (îmbăiere), -dez (dezlega), -des (descălța).

Többet erről itt találtok.